Redresarea unui molar cu ajutorul unui aparat dentar

De cele mai multe ori imi este greu  sa incep un nou articol  si sa il public pe blog.Dupa  ce am trecut de primul paragraf ….parca lucrurile incep sa mearga de la sine.Motivul principal este acela ca imi este teama in permanenta ca articolul meu nu va fi  inteles de cel caruia ii este adresat – PACIENTUL.Un prieten ce  vizita zilele trecute site-ul m-a intrebat  : Cui ii este adresat blog-ul ca eu (N.R.-Pacientul )….nu inteleg nimic !!!.Imi e destul de greu sa realizez un articol care sa fie inteles  de pacienti,si totusi sa contina suficienta informatie incat sa nu plictiseasca un medic stomatolog care viziteaza blog-ul.

E greu dar …ma straduiesc.

Imi amintesc o reclama reusita cu Victor Rebengiuc ….Spunea acolo  :”daca intreci astepatile lumea spune ca exagerezi , daca vi cu mai putin …dezamagesti….daca esti serios ….De ce nu esti amuzant !?…daca mergi pe traditie…atunci esti depasit “…..Trebuie sa fiu unde va intre nici prea-prea…..nici foarte -foarte….si totusi sa fie interesant.

Articolul urmator se refera la posibilitatea de a  redresa un molar , atunci cand acesta a migrat spre arcada antagonista.Pe intelesul tuturor : atunci cand pierdem un dinte si nu mergem la stomatolog o perioada buna de timp, dintele de pe arcada opusa , deasupra acestui spatiu, are tendinta sa avanseze spre spatiul respectiv.Daca perioada in care pacientul a stat  fara o lucrare protetica in zona respectiva este una indelungata , este posibil ca medicul stomatolog sa il informeze pe pacient ca protezarea este una mai complicata.

Asadar, in acest caz prezentat, pacienta dorea sa protezeze zona edentata de la arcada inferioara cu implanturi dentare.Dificultatea cazului a constat tocmai in pozitionarea molarului, vizibil in fotografia modelelor de studiu, care a migrat in jos pina in contact cu mucoasa arcadei inferioare.

Cea mai frecventa solutie elaborata de un medic stomatolog, care nu ar fi stiut ca exista posibilitatea redresarii ortodontice , ar fi fost extirparea nervului dintelui de sus , slefuirea acestuia si prepararea unei coroane protetice  subdimensionate.Cu alte cuvinte : scoaterea nervului,taierea dintelui la jumatate  si aplicarea unei coroane.Nu il condamn pe medicul stomatolog!Inainte de a face specialitatea de ortodontie nici eu nu stiam ca asa ceva este posibil.

Din pacate, 99 % din cazurile de acest fel sunt tratate cu aceasta solutie absolut mutilanta, avand in vedere ca trebuia  ” distrus” un dinte sanatos.Noi am tratat altfel !!!Stiam ca se poate  !

Faza I– Au fost inserate   doua  implanturi dentare la arcada inferioara in zona  edentata ( unde lipseau dintii).Pentru a putea pune o coroana dentara pe un implant  acesta trebuie lasat in os minimum 6 luni de zile.Prin urmare, aveam timp sa gestionam situatia  “delicata” a molarului superior, in timp ce   la arcada inferioara implanturile se osteointegrau.

FazaII

Am introdus doua microimplanturi ortodontice in palat respectiv in mucoasa vestibulara (gingia dinspre obraz).Desigur totul…..FARA DURERE !Cine ar sta altfel sa primeasca doua suruburi in osul maxilar!?A fost conditia principala impusa de pacient.Implanturile au un diametru de 1,7mm si o lungime de 6 mm.Chiar daca manopera in sine pare dureroasa , aceste mini-implanturi dentare pot sa fie inserate doar cu anestezie de contact.Banalul spray !Desigur prefaram o cantitate mica de anestezic injectat in zona unde se va insera implantul…si asta ,…..asa…..pentru linistea pacientului.

Dupa inserarea microimplanturilor am aplicat un elastic ortodontic de 4mm  heavy intre ele ….si am asteptat…..si iarasi  am asteptat.Am  rugat pacientul sa revina din trei in trei saptamani pentru inlocuirea  elasticulului,  intrucat, conform unor studii de specialitate, dupa aceasta perioada  inelul elastic  isi pierde proprietatile, eficienta lui diminuandu-se pe masura trecerii timpului.

Dupa 5 luni de zile, la finalul terapiei ,am procedat la o amprentare pentru a evalua modelele de studiu.La data respectiva implanturile dentare inserate in urma cu 5 luni nu erau inca descoperite chirurgical. La analiza modelelor de studiu in colaborare cu tehnicianul dentar am apreciat  existenta  spatiului suficient pentru a putea construi lucrarea protetica.Am rasuflat usurati:Mission Accomplished !

Faza III

Dupa descoperirea implanturilor  dentare , la aproximativ 6 luni  de la data inserarii lor in os,am trecut la realizarea lucrarii protetice pe implanturi.Pentru a putea transmite laboratorului de tehnica dentara pozitia exacta a molarului de la arcada superioara,in conditiile in care microimplanturile au fost indepartate si riscul de recidiva era prezent, am procedat la imobilizarea molarului in noua sa pozitie utilizand doua segmente de arcuri ortodontice solidarizare cu o rasina BlockOut pe suprafetele laterale ale molarului 1 si molarul 2.Stiu !!! Pentru cititorul <<PACIENT >>fraza asta nu are niciun sens.Iertare ca nu o sterg.De data aceasta,informatia  este  pentru cititorul <<COLEG STOMATOLOG.>>

Concluzii :

Sacrificarea unui  molar integru in cazul unui pacient cu o edentatie asemanatoare este din pacate  o practica curenta in  protetica de astazi.De foarte multe ori pacientul este “ajutat” sa aleaga o astfel de “solutie  protetica” : Slefuim dintele antagonist sa facem loc lucrarii “.Scopul prezentarii acestui caz este tocmai acela de a reduce la minim interventia brutala asupra tesuturilor dentare sanatoase.Avand la dispozitie microimplantul ortodontic,solutia protetica intr-un caz asemanator trebuie evaluata dintr-o alta perspectiva….una  “BIO“.

2017-10-03T14:00:07+00:00

Leave A Comment